Contractul de fiducie în Noul Cod Civil: O buna oportunitate de afaceri, dar care nu are înca o utilizare pe scara larga

 

SFATUL AVOCATULUI 

 

La origine, fiducia reprezintă o formă de garanţie prin care debitorul transferă creditorului un bun proprietatea sa cu clauza restituirii bunului la data plăţii datoriei de către debitor.

 

Fiducia a cunoscut cea mai mare dezvoltare în dreptul anglo-saxon (cunoscută sub numele detrust). Ulterior, fiducia a evoluat în context internaţional regăsindu-se inclusiv în dreptul continental: sistemul de drept italian (la fiducia) sau german (der Treuhand).

 

Utilizările sale sunt diverse: protecţia persoanelor incapabile de a-şi administra averea, administrarea fondurilor de pensii şi de asigurări, administrarea moştenirii conform testamentului, activităţi de caritate, vehicule pentru investiţii, recompense acordate managementului/angajaţilor unei companii, planificare fiscală, etc.

 

DEFINIŢIE

 

Conform Noului Cod Civil (NCC), fiducia reprezintă o instituţie juridică de inspiraţie franceză.

 

Fiducia reprezintă operaţiunea juridică prin care unul sau mai multi constituitori transferă drepturi reale, drepturi de creanţe, garanţii ori alte drepturi patrimoniale sau un ansamblu de asemenea drepturi, prezente sau viitoare, către unul sau mai mulţi fiduciari care, pentru o remuneraţie, le exercită cu un scop determinat în folosul unuia sau mai multor beneficiari.

 

PĂRŢI

 

Fiducia implică de regulă 3 părţi: (i) constituitorul = orice persoana fizică sau juridică, (ii) fiduciarul = exclusiv instituţii de credit, societăţi de investiţii şi de administrare a investiţiilor, societăţi de servicii de investiţii financiare, societăţi de asigurare şi de reasigurare, notari publici şi avocati şi (iii) beneficiarul = terţă persoană, însa poate implica şi 2 părţi în care constituitorul sau fiduciarul este şi beneficiar.

 

Observăm că regula este că oricine poate avea calitatea de constituitor, însa fiduciarul este întotdeauna o persoană calificată, în sensul că doar persoanele enumerate de lege pot avea această calitate.

 

Scopul legiuitorului este de a conferi astfel o siguranţă şi încredere suplimentare în calitatea şi profesionalismul activităţii fiduciarului, aspecte de natură să dezvolte recurgerea la această instituţie.

 

CONŢINUT 

 

Fiducia poate avea ca obiect drepturi individuale (ex. proprietate, uzufruct, uz, administrare, folosinţă, garanţii) sau mase patrimoniale (ex. cote părţi dintr-un patrimoniu)

 

CARACTERE

 

De reţinut că fiducia este reglementată de lege sau este stabilită de părţi printr-un contract în formă autentică.

 

Fiducia reprezintă o masă patrimonială autonomă, distinctă de celelalte drepturi şi obligaţii din patrimoniile fiduciarilor. Raţiunea o reprezint caracterul special al fiduciei care nu ar putea fi adusa la îndeplinire decât printr-un patrimoniu special afectat scopului respectiv.

 

Probabil în ideea de a nu scoate din circuitul civil bunurile obiect al fiduciei pentru o perioada de timp prea lungă, legiuitorul a stabilit o durată legală maximă de 33 ani.

 

FORMALITĂŢI

 

Având în vedere că fiducia ar putea fi utilizată şi pentru scopuri care contravin normelor legale, aceasta a primit o reglementare distinctă prin însuşi Codul Fiscal. Astfel, contractul de fiducie şi orice modificări ulterioare trebuie înregistrate la solicitarea fiduciarului la organul fiscal competent care administrează sumele datorate de acesta bugetului general consolidat al statului.

 

Având în vedere efectele pe care fiducia le poate produce faţă de terţi fără însă ca aceştia să poată lua la cunoştinţă în mod real de conţinutul său, aceasta devine opozabila terţilor doar de la data înscrierii în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare, iar dacă există şi bunuri imobiliare, de la data înscrierii şi în cartea funciară.

 

FISCALITATE

 

Venitul primit de fiduciarul avocat sau notar se impun cumulat cu veniturile din activitatea profesională desfăşurată.

 

Veniturile realizate din administrarea masei patrimoniale de către fiduciar, cu excepţia remuneraţiei fiduciarului, se impun în funcţie de natura venitului respectiv conform regulilor proprii fiecărei categorii de venituri.

 

CONSIDERAŢII FINALE

 

Ca opinie personală, considerăm că noua reglementare era necesară, este benefică, însă nu întrevedem în viitorul apropriat o utilizare pe scară largă.

 

Reticenţa ar putea fi generată de transpunerea în peisajul legislativ românesc a unei instituţii străine care ar necesita mai mult timp pentru descoperirea avantajelor sale, dar şi prin reglementarea fiscală în scopul descurajării faptelor precum evaziunea fiscală sau spălarea banilor.

 

Ca şi avantaje, fiducia poate fi o soluţie practică de urmat în locul asocierii sau constituirii unei societăţi comerciale de sine-stătătoare care ar implica costuri suplimentare.

 

Printre dezavantaje, enumerăm condiţia încheierii unui act notarial, formalitatea înregistrării la organul fiscal competent şi la Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare sau cartea funciară, după caz.

 

Punând însă în balanţă avantajele şi dezavantajele, apreciem că fiducia reprezintă o bună oportunitate de afaceri.

 

Soare George, avocat coordonator Soare & Lawyers

 

Sursa: b1 TV